PUTINA ISTORIE:
Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, pe care îl străbate si care, în decursul timpului si-a mutat albia de la Delusorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafata administrativă a localită?ii. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, teritoriul său era acoperit odinioară de mari suprafete cu păduri sălbatice. El oferea astfel, un bun adăpost locuitorilor apărându-i împotriva năvălirilor străine.
Se intersectau aici importante artere de circulatie care făceau legatura între Dunare, Transilvania si Banat. În preajma sa stationau unităti militare romane, încartiruite în asezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Stefulescu sustine într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o statiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a orasului un mozaic, tiglă si cărămizi romane, precum si ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbesti-Jiu.
Orasul este mentionat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar si mentiuni ce indică o cristalizare a vietii orăsenesti. Orasul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orăsenesti un jude si mai multi pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orasului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietătii Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-si cumpere noi suprafete de pământuri.
În secolul al XVII-lea Târgu Jiu îndeplineste functia de resedintă a Gorjului. El a adăpostit adesea, în vremuri de restriste, pe unii domnitori ai tării cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. În anul 1631 orasul a fost teatrul conflictului dintre trupele boierului Matei Basarab si cele ale lui Leon Vodă Tomsa. În anul 1716, la Târgu Jiu si Bengesti au fost înfrânte cetele trimise de către Nicolae Mavrocordat împotriva boierilor ostili turcilor. Împotriva acestui domnitor avea să se lanseze, în 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu si Stirbei, partizani ai turcilor. La sfârsitul secolului al XVIII-lea si începutul celui următor, orasul este supus jafurilor unor bande turcesti, pasvangii la 1800, cârjalii si adalăii la 1814-1815.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea orasul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la Bucuresti, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde găseste elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va sustine câteva zile mai târziu pe Câmpia Padesului. În anul revolutionar 1848, locuitorii orasului, în prezenta reprezentantilor guvernului provizoriu demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care îl ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. "Aici - spune un document contemporan - bătrânii, femeile, cercetasii si copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmasă, apărandu-si cu vitejie căminurile".
Din rândul populatiei gorjene s-a ridicat si tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu originară din Vădeni, azi cartier al orasului, care si-a dat viata pentru apărarea pământului strămosesc în timpul luptelor de la Mărăsesti din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum si a celorlalti eroi gorjeni în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncusi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.
In perioada celui de Al doilea Război Mondial, ca urmare a ordinului generalului Ion Antonescu, din 12 februarie 1941, s-a construit la Târgu Jiu un lagăr de concentrare în care au fost închisi mii de evrei cu vărste între 18 si 60 de ani. Lagărul a functionat până la 23 august 1944.
Masa tacerii, alaturi de Coloana Infinitului si Poarta Sarutului reprezinta una din cele trei piese de sculptura monumentala ale Ansamblului Monumental din Targu Jiu a sculptorului roman Constantin Brancusi.
Ansamblul sculptural Constantin Brancusi de la Targu-Jiu, cunoscut si sub numele de Ansamblul monumental de la Targu-Jiu, este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, proiectat si construit de Constantin Brancusi.
Cele trei componente sculpturale monumentale, Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana fara sfarsit, sunt dispuse pe aceiasi axa, orientata de la apus spre rasarit, cu o lungime totala de 1.275 m
MASA TACERII
Masa Tacerii se află în parcul central, pe malul stâng al Jiului. Este realizată din piatră, compusă din două piese masive de formă circulară suprapuse -piciorul cu diametrul de 2 m şi grosimea de 0,45 m, iar tăblia cu diametrul de 2,15 m şi grosimea de 0,45 m, aceasta fiind ultima din cele trei variante încercate de maestru, nefiind satisfăcut de primele două. In jurul mesei se află 12 scaune format clepsidră rotundă la ambele capete, lucrate din aceeaşi rocă. Opera a fost începută în anul 1937 şi definitivată în 1938. Piciorul este din travertin de Câmpulung şi tăblia din Bampotoc - Deva.Masa tacerii, lucrata in calcar, reprezinta masa dinaintea confruntarii in batalia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulara a celor 12 scaune-clepsidre, care il masoara. Totul decurge in tacere.
Masa şi scaunele eternizează amintirea după moarte. Demiurgul a ales pentru masă şi scaune forma cercului, formă moartă, fără ieşire. Pentru vizitator, acesta este locul răscolirii amintirilor, locul de adâncă meditaţie despre viaţă! - despre moarte! Masa a devenit un simbol al universului şi pământului, asupra cărora îşi pleacă gândul cu neputinţă şi umilire speţa umană, spre a-i descoperi tăcerea nepătrunsă şi tainele ascunse.
Contemplând asupra ei, Brâncuşi glăsuieşte astfel în unul din aforismele sale: „Acum la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii, este o altă nouă Cina cea de Taină. Linia Mesei tăcerii vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, uneşte şi aproprie".
POARTA SARUTULUI
Poarta sărutului este o sculptură în piatră, realizată de Constantin Brâncusi, parte a tripticului Ansamblului Monumental din Târgu Jiu.
Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orasului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lătimea de 6,45m, înăltimea de 5,13m si grosimea de 1,69m
Pe fetele fiecărei coloane se regăseste simbolul sărutului, două jumătăti ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncusi. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustatii ce aduc cu un fel acoperis al portii, ca si când poarta ar fi acoperită cu sindrilă. Bolta portii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul fetei si al umerilor.
Poarta sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vietii asupra mortii.
Lucrarea Poarta Sărutului a fost amplasată pe locul ei în luna octombrie 1937 si a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie.
Mircea Eliade spunea: "Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlineste în viata poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viată, în viata reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, si pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcasul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, si poarta rămâne mai departe, cu un om mai putin, să vegheze alte nasteri, alte nunti, alte morti".
COLOANA INFINITULUI
Coloana fără sfârsit , sau a sacrificiului infinit, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat "testament spiritual" al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în vesnicie bolta cerului.
Coloana are o înăltime de 29,35 metri si este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremitătile inferioară si superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiti mărgele de către Brâncusi.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunostintei fără sfârsit si a fost dedicată soldatilor români din Primul război mondial căzuti în 1916 în luptele de pe malul Jiului
FI-TI MAI APROAPE DE ESENTE!
Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, pe care îl străbate si care, în decursul timpului si-a mutat albia de la Delusorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafata administrativă a localită?ii. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, teritoriul său era acoperit odinioară de mari suprafete cu păduri sălbatice. El oferea astfel, un bun adăpost locuitorilor apărându-i împotriva năvălirilor străine.
Se intersectau aici importante artere de circulatie care făceau legatura între Dunare, Transilvania si Banat. În preajma sa stationau unităti militare romane, încartiruite în asezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Stefulescu sustine într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o statiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a orasului un mozaic, tiglă si cărămizi romane, precum si ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbesti-Jiu.
Orasul este mentionat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar si mentiuni ce indică o cristalizare a vietii orăsenesti. Orasul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orăsenesti un jude si mai multi pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orasului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietătii Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-si cumpere noi suprafete de pământuri.
În secolul al XVII-lea Târgu Jiu îndeplineste functia de resedintă a Gorjului. El a adăpostit adesea, în vremuri de restriste, pe unii domnitori ai tării cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. În anul 1631 orasul a fost teatrul conflictului dintre trupele boierului Matei Basarab si cele ale lui Leon Vodă Tomsa. În anul 1716, la Târgu Jiu si Bengesti au fost înfrânte cetele trimise de către Nicolae Mavrocordat împotriva boierilor ostili turcilor. Împotriva acestui domnitor avea să se lanseze, în 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu si Stirbei, partizani ai turcilor. La sfârsitul secolului al XVIII-lea si începutul celui următor, orasul este supus jafurilor unor bande turcesti, pasvangii la 1800, cârjalii si adalăii la 1814-1815.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea orasul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la Bucuresti, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde găseste elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va sustine câteva zile mai târziu pe Câmpia Padesului. În anul revolutionar 1848, locuitorii orasului, în prezenta reprezentantilor guvernului provizoriu demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care îl ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. "Aici - spune un document contemporan - bătrânii, femeile, cercetasii si copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmasă, apărandu-si cu vitejie căminurile".
Din rândul populatiei gorjene s-a ridicat si tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu originară din Vădeni, azi cartier al orasului, care si-a dat viata pentru apărarea pământului strămosesc în timpul luptelor de la Mărăsesti din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum si a celorlalti eroi gorjeni în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncusi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.
In perioada celui de Al doilea Război Mondial, ca urmare a ordinului generalului Ion Antonescu, din 12 februarie 1941, s-a construit la Târgu Jiu un lagăr de concentrare în care au fost închisi mii de evrei cu vărste între 18 si 60 de ani. Lagărul a functionat până la 23 august 1944.
OPERELE LUI CONSTANTIN BRANCUSI:
Masa tacerii, alaturi de Coloana Infinitului si Poarta Sarutului reprezinta una din cele trei piese de sculptura monumentala ale Ansamblului Monumental din Targu Jiu a sculptorului roman Constantin Brancusi.
Ansamblul sculptural Constantin Brancusi de la Targu-Jiu, cunoscut si sub numele de Ansamblul monumental de la Targu-Jiu, este un omagiu adus eroilor cazuti in timpul primului razboi mondial, proiectat si construit de Constantin Brancusi.
Cele trei componente sculpturale monumentale, Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana fara sfarsit, sunt dispuse pe aceiasi axa, orientata de la apus spre rasarit, cu o lungime totala de 1.275 m
MASA TACERII
Masa Tacerii se află în parcul central, pe malul stâng al Jiului. Este realizată din piatră, compusă din două piese masive de formă circulară suprapuse -piciorul cu diametrul de 2 m şi grosimea de 0,45 m, iar tăblia cu diametrul de 2,15 m şi grosimea de 0,45 m, aceasta fiind ultima din cele trei variante încercate de maestru, nefiind satisfăcut de primele două. In jurul mesei se află 12 scaune format clepsidră rotundă la ambele capete, lucrate din aceeaşi rocă. Opera a fost începută în anul 1937 şi definitivată în 1938. Piciorul este din travertin de Câmpulung şi tăblia din Bampotoc - Deva.Masa tacerii, lucrata in calcar, reprezinta masa dinaintea confruntarii in batalia la care urmeaza sa participe combatantii. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulara a celor 12 scaune-clepsidre, care il masoara. Totul decurge in tacere.
Masa şi scaunele eternizează amintirea după moarte. Demiurgul a ales pentru masă şi scaune forma cercului, formă moartă, fără ieşire. Pentru vizitator, acesta este locul răscolirii amintirilor, locul de adâncă meditaţie despre viaţă! - despre moarte! Masa a devenit un simbol al universului şi pământului, asupra cărora îşi pleacă gândul cu neputinţă şi umilire speţa umană, spre a-i descoperi tăcerea nepătrunsă şi tainele ascunse.
Contemplând asupra ei, Brâncuşi glăsuieşte astfel în unul din aforismele sale: „Acum la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii, este o altă nouă Cina cea de Taină. Linia Mesei tăcerii vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, uneşte şi aproprie".
POARTA SARUTULUI
Poarta sărutului este o sculptură în piatră, realizată de Constantin Brâncusi, parte a tripticului Ansamblului Monumental din Târgu Jiu.
Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orasului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lătimea de 6,45m, înăltimea de 5,13m si grosimea de 1,69m
Pe fetele fiecărei coloane se regăseste simbolul sărutului, două jumătăti ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncusi. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustatii ce aduc cu un fel acoperis al portii, ca si când poarta ar fi acoperită cu sindrilă. Bolta portii are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul fetei si al umerilor.
Poarta sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vietii asupra mortii.
Lucrarea Poarta Sărutului a fost amplasată pe locul ei în luna octombrie 1937 si a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie.
Mircea Eliade spunea: "Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlineste în viata poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viată, în viata reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, si pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcasul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, si poarta rămâne mai departe, cu un om mai putin, să vegheze alte nasteri, alte nunti, alte morti".
COLOANA INFINITULUI
Coloana fără sfârsit , sau a sacrificiului infinit, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat "testament spiritual" al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în vesnicie bolta cerului.
Coloana are o înăltime de 29,35 metri si este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremitătile inferioară si superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiti mărgele de către Brâncusi.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunostintei fără sfârsit si a fost dedicată soldatilor români din Primul război mondial căzuti în 1916 în luptele de pe malul Jiului
Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:
1.Nucleul metalic din teavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m si 9,4 m
2.Fundatia din beton, care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.
3."Mărgelele" (cum le numea Brâncusi) din fontă, "însirate" pe nucleu, în număr de 17:
Un semielement de bază, cu înăltimea de 136 cm; 15 moduli octaedrici, cu înăltimea de 180 cm fiecare; Un semielement la vârf cu înăltimea de 90 cm.
Si ca sa inchei in aceeasi nota, vreau sa va impartasesc un citat al lui Constantin Brancusi, care imi place foarte mult, si care reflecta faptul ca ESENTA sta la baza tuturor,ea ne defineste si ne modeleaza...ne intareste si de multe ori ne si prabuseste...
"Il y a des imbéciles qui définissent mon ouvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, l'essence des choses.""Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor."
FI-TI MAI APROAPE DE ESENTE!
